Planul este un reper, nu o hartă fixă

Te-am invitat recent la un mic experiment: să-ți iei 5 minute de liniște și apoi să-mi spui cum ți-a fost. Rezultatele, deși vin de la un grup mic de oameni, dau o imagine interesantă despre relația noastră cu timpul.

Dintre cei care au răspuns, jumătate au simțit că timpul a zburat. Cinci minute s-au transformat, în percepția lor, în doar două. Un sfert au simțit timpul exact, iar restul au mărturisit că nu au putut sta nici măcar acele câteva minute în liniște.

Procentele astea ne spun că mintea noastră fuge de gol, de pauze, de liniște. Pentru jumătate dintre noi, creierul a umplut imediat tăcerea cu un șir de gânduri și imagini, atât de intens încât ceasul a rămas în urmă. Pentru ceilalți, absența unei sarcini a creat un disconfort prea mare.

Fix fuga asta de spațiul gol ne împinge spre planificarea excesivă. Planificăm fiecare detaliu nu pentru că drumul este greu, ci poate pentru că ne este teamă de incertitudinea dintre pași. Creionăm planuri complexe și strategii perfecte ca să acoperim teama că s-ar putea să nu știm ce avem de făcut într-o zi de marți, la ora 10.

Dar planul e doar un reper. Poți să ai cel mai detaliat traseu din lume și totuși să rămâi pe loc, epuizat doar de efortul vizualizării. Detaliile inutile ne sufocă entuziasmul și ne fac să ne pierdem în cum și să uităm de ce și, mai ales, de de ce.

Într-o zi de martie scriam în jurnal că doar dacă voi face în fiecare zi câte un lucru voi reuși să transform chestia importantă pentru mine în prioritate. Apoi m-am uitat să văd câte zile din an mai sunt și mi-a plăcut să descopăr că eram în ziua 65 și mai erau fix 300 de zile din an. Așa că mi-am propus să fac din ele 300 de pași către prioritatea mea. Am încercat în trecut cu strategii și mereu m-am pierdut pe parcurs. Acum fac mai simplu: un lucru pe zi, până la final de an. Un singur lucru pentru acel ceva important pentru mine. Nu zece, nu o listă infinită care să mă sperie dimineața. Doar unul.

Am început pe 7 martie și de atunci fac asta zi de zi, un singur pas, fără presiunea de-a bifa tot dintr-odată.

Ai grijă de tine,
Erika

P.S. Dacă și pe tine te macină multe planuri deodată și vrei un spațiu unde să le simplifici, FOCUS e locul ăla. Nicio presiune, doar dacă rezonează cu tine acum.