Dincolo de disciplina de fier: De ce lista ta de obiceiuri are nevoie de o ancoră
Zilele trecute, în timpul unei sesiuni 1:1, am observat o tensiune familiară în vocea clientei mele. Avea o listă impecabilă de obiceiuri noi, un tracker colorat și o dorință sinceră de schimbare. Și totuși, ceva scârțâia. Mi-a spus: “Mă lupt cu obiceiurile astea, în loc să simt că mă ajută.”
Adevărul, pe care nu-l găsești în ghidurile standard de productivitate sau în newsletterele care îți vând rețeta succesului în 5 pași, este că un obicei care nu este legat direct de o valoare personală este doar o altă sarcină pe o listă de corvezi. Dacă vrei o schimbare care să nu se evapore în două săptămâni, trebuie să inversezi procesul. Nu începi cu ce să fac?, ci cu cine sunt?
Uite un exercițiu
Cei mai mulți oameni încep de la exterior spre interior. Văd un influencer care se trezește la ora 5:00, bea apă cu lămâie și meditează, așa că decid să facă și ei asta. Evident că nu e rău să ai modele, doar că abordarea asta ignoră structura internă a fiecăruia dintre noi.
În loc să cauți cele mai bune obiceiuri pe internet, te invit la un exercițiu de onestitate cu tine:
Pe o foaie de hârtie fă două coloane:
În prima coloană scrie acele 3-5 principii care dau sens vieții tale. Nu ce crezi că ar trebui să fie valorile tale, ci ce simți în stomac [de exemplu Libertate, Sănătate, Conexiune, Autenticitate, Siguranță financiară].
În a doua coloană notează ce faci efectiv într-o zi obișnuită, dar scrie și lucrurile dintr-o zi în care neprevăzutul dă totul peste cap [atunci ce faci?]. Dacă poți, notează și timpul petrecut pe e-mail, scroll-ul de seară, felul în care mănânci pe fugă, etc.
Acum, trage linii între ele: unește Sănătatea cu acțiunea din a doua coloană care o susține. Dacă ai Creativitate în stânga, dar în dreapta ai doar 8 ore de Excel și 2 ore de curățenie, vei vedea imediat de unde vine starea aia de epuizare surdă.
Imaginea asta este este punctul zero. Obiceiurile noi nu trebuie să fie bune la modul general, ci trebuie să fie punți care să lege ce ai scris în prima coloană de ce e prezent în a doua. Abia după ce cureți sabotajele, poți construi ceva sustenabil. Dacă simți că procesul ăsta de aliniere e dificil de făcut singur/ă, putem lucra împreună 1:1 ca să găsim ancorele tale.
Dar mai e ceva ce discut des în sesiuni: noi nu trăim într-un vid.
Oricât de mult ne-am dori să credem că disciplina e doar treaba noastră, suntem modelați de oamenii și mediul din jur. Uneori, forțele astea sunt invizibile, dar ne trag de mânecă exact când vrem să facem o schimbare.
Într-o cultură ca a noastră, unde suntem atât de conectați la ceilalți, e greu să-ți creezi un spațiu doar al tău fără să te simți vinovat. Poate îți dorești un ritm mai lent, dar te lovești de așteptările familiei sau ale colegilor care vor să fii disponibil non-stop. Și uite așa, nevoia ta de limite se transformă într-o luptă cu ceilalți. Succesul unui obicei depinde enorm de cum reușești să-l negociezi cu cei din jur. Dacă grupul tău nu-ți vede sau nu-ți susține valorile, intențiile tale se vor topi încet, oricât de frumos ar arăta ele pe hârtie.
Creierul nostru simte imediat această dezaliniere. Neuroștiința ne spune, de fapt, ceva foarte simplu: când facem lucruri doar pentru că așa face toată lumea sau pentru că așa trebuie, corpul nostru intră într-o stare de stres cronic. Ne forțăm să purtăm o haină care nu ne vine, iar în final, singura soluție e să o dăm jos, adică să abandonăm. O rutină nouă rezistă doar dacă recompensa ei e una reală pentru tine, nu una împrumutată. Când acțiunea ta hrănește o valoare [cum e liniștea sau claritatea mentală], nu mai ai nevoie de un efort supraomenesc de voință, pentru că simți, în sfârșit, că te întorci acasă, la cine ești tu cu adevărat.
Capcana trackerului: Disciplină sau nevoie de control?
Toată lumea iubește să bifeze căsuțe. Există o satisfacție reală în a vedea o serie de 10 zile cu X-uri verzi. Dar aici intervine un aspect psihologic fin pe care l-am discutat cu clienta mea: Tracking-ul poate deveni o formă sofisticată de auto-amăgire.
Tracking-ul obiceiurilor este util până la un punct, dar poate deveni o capcană dacă nu știi ce și de ce măsori. Mai mult, el poate hrăni o nevoie de control nesănătoasă.
Atunci când simțim că pierdem controlul într-o relație disfuncțională, într-un context profesional haotic sau într-o perioadă de incertitudine, trackerul devine micul nostru regat unde suntem dictatori. Bifăm pentru că ne dă senzația că „facem ceva”, chiar dacă acele acțiuni nu produc o schimbare reală în profunzimea noastră.
Dacă monitorizezi totul, dar nimic în viața ta nu se schimbă de fapt, trackerul este doar un pansament pentru o anxietate care are nevoie de altceva. Dacă folosești trackerul, dar nu integrezi nicio concluzie în viața ta, s-ar putea să fie doar o modalitate de a manifesta control acolo unde poți, pentru că în alte zone [relații, carieră] te simți neputincios.
Cum măsori dacă un obicei este al tău sau nu?
Nu toate obiceiurile sănătoase se potrivesc oricărui ritm personal. Un program de trezit la ora 5:00 poate fi benefic pentru cineva și o tortură care distruge productivitatea pentru altcineva.
Măsura succesului unui obicei nu este numărul de bife, ci cum se simte viața ta în afara trackerului. Dacă trackerul îți dă senzația că ești productiv, dar ești din ce în ce mai irascibil cu cei dragi, sistemul tău este defect.
3 indicatori că obiceiul ales este potrivit pentru tine:
Frecvența naturală > Nu trebuie să tragi de tine în fiecare secundă ca să-l faci/începi. Poate că ai o rezistență, dar ea se dispare repede.
Integrarea ritmului > Se potrivește cu programul tău real, nu cu o versiune idealizată a ta care nu are termene limită, nu obosește niciodată și /sau nu are copii [dacă în realitate ai].
Impactul colateral > Observi beneficii și în alte felii de viață. De exemplu, un obicei de mișcare ales corect îți îmbunătățește somnul și răbdarea, nu doar condiția fizică.
Concluzie
Schimbarea reală nu vine din adunarea de noi sarcini, ci din alinierea lor cu cine ești sub presiunea socială. Când alegi un obicei pentru că el hrănește o valoare [de exemplu, alegi să gătești acasă pentru că prețuiești Autonomia și Sănătatea], rezistența dispare.
În loc să fii un sclav al trackerului, folosește-l ca pe un instrument de învățare. Dacă după o săptămână ai multe căsuțe goale, nu te pedepsi. Revino la cele două coloane și întreabă-te: Ce îmi spune asta despre valorile mele actuale sau despre contextul în care trăiesc? Ce încerc să controlez prin această bifă?
Răspunsul la această întrebare valorează mai mult decât orice serie de 100 de zile de obiceiuri perfecte.
Cum ți se pare modul ăsta de a privi lucrurile? Cum arată coloana valorilor tale astăzi? Îmi poți scrie la vreau@planclar.ro [sau dă-mi un reply direct la newsletter]. Citesc și răspund personal fiecărui mesaj. :)
P.S. Dacă vrei să analizăm împreună lista ta de trebuie și să o transformăm într-o structură care să îți ofere libertate, mai am 2 locuri disponibile în februarie pentru sesiuni de claritate. Te poți programa direct în calendarul meu, aici.