Ce faci după ce găsești claritatea?

E o imagine care-mi apare instant în fața ochilor, ca un flash, atunci când cineva cu care lucrez îmi spune că el/ea crede are nevoie de claritate. E imaginea unui mănunchi de ațe încâlcite, făcute aproape ghem. Și imaginea vine cu gândul: ok, deci hai să găsim un capăt de ață și să vedem unde ne duce.

Dar înainte de a începe căutarea, mai e ceva la ce mi se pare că e foarte important să am un răspuns (primit direct sau indirect): Ce face cel din fața mea imediat după ce găsim capătul de ață?

Și ca să nu mai vorbim despre alții, hai să ne imaginăm că cel/a din fața mea ești chiar tu.

Ce faci imediat după ce o găsești?

Care e primul pas concret? 

În lipsa unui pas concret e posibil ca răspunsul să fie de genul:

Pfu, măcar de aș ajunge în punctul ăla! Nu știi de când încerc, știu toate întrebările și am toate răspunsurile! Tu mă întrebi ce aș face după? Habar n-am. Hai să ajung acolo întâi.

Iar eu înțeleg, doar că sub avalanșa semnelor de exclamare e posibil să stea ascunsă o teamă de a găsi claritatea. Dacă nu ai un mic pas concret e posibil ca în spatele lui am nevoie de claritate să stea o teamă de a acționa, iar riscul e să tot cauți claritatea până rezolvi cu teama. Cât timp dai căutării?

Dacă există pasul concret, e minunat! Înseamnă că există și de ce-ul din spatele căutării și procesul e ca și început. Dar pe parcurs mai e nevoie de ceva: să fii prezent în procesul tău de căutare. Să fii acolo, zi de zi, cu deschidere spre a învăța ce e de învățat din experiența asta.

Deci, care e pasul tău concret?