Dependență de urgență sau productivitate pe-ndelete?
Am fost mereu adepta productivității pe-ndelete, înainte să citesc despre productivitate și planificare și înainte să apară plan.clar. Mă uitam la ce aveam de făcut și făceam, în ritmul meu.
Uneori era fooooarte lent și a durat ceva să văd că sub “așa sunt eu, dacă mă grăbesc nu iese cum trebuie” stăteau cuibărite două ditamai fricile: să nu cumva să eșuez și să nu sar în ochi. În studenție am accelerat un pic ritmul, de la fooooarte la fooarte lent și pe măsură ce au trecut anii am ajuns să accept că ritmul meu e lent în comparație cu al unora și mai rapid decât al altora. Și că acel cum trebuie e diferit de la un context la altul, următorul pas fiind să ajung să-mi dau seama că cel mai adesea pot eu să definesc ce înseamnă acel cum trebuie, chiar dacă el părea impus din exterior.
Am scris recent și aici un pic despre ritmul meu + cu ce costuri și beneficii vine pentru plan.clar.
Cineva mi-a spus la un moment dat că sunt eu lentă pentru că m-am născut în Maramureș. Nu cred asta, că uite, cel mai mult am stat în București și sunt departe de ritmul orașului :)
Cred că mai mare legătură are cu valorile și cu nevoile.
Eficiența e una dintre valorile mele. Cât privește nevoile, pe când ritmul era fooooarte lent clar îmi luam semnificație din aprecierile celor din jur la vederea rezultatului. Acum, când ritmul e doar lent [și eu sunt ok cu asta], semnificația nu mi-o mai iau 100% din exterior, ci preponderent din interacțiuni care nu țin de ce livrez. Nu e încă lapte și miere, mă mai și mustrez și mai și plec urechea la ce zic ceilalți, dar mă recentrez destul de repede.
Când am început să scriu aveam în gând citatul ăsta din Stephen R. Covey:
Dependența de urgență e un comportament autodistructiv care satisface temporar un gol creat de nevoi neîmplinite. Și, în loc să se ocupe de aceste nevoi, instrumentele și abordările promovate de managementul timpului hrănesc adesea dependența. Ne determină să ne concentrăm, zi de zi, asupra urgențelor.1
Dacă ai simțit ceva anume sau a venit un gând citindu-l, notează pe o hârtie, apoi răspunde-ți la întrebările de mai jos [adaptate după întrebările lui, din aceeași carte 2]:
Care e lucrul pe care dacă știi că l-ai face consecvent și cât poți tu de bine, viața ta profesională s-ar schimba semnificativ [în sensul în care îți dorești]?
Care e lucrul pe care dacă știi că l-ai face consecvent și cât poți tu de bine, viața ta personală s-ar schimba semnificativ [în sensul în care îți dorești]?
Dacă știi că astea 2 lucruri ți-ar schimba viața, de ce nu le faci?
1 / Stephen COVEY(2020), Stabilirea Priorităților, Editura Litera, p. 49
2 / Ibidem, p. 45
#decitit despre carnetele de notițe ale lui Jim Morrison
#deascultat de ce e bine să-i mai dai creierului câte o pauză din când în când
#devăzut Run Lola Run. Mi-am amintit de el recent, într-o zi cu o dimineață mai ieșită din comun, plină de nuanțe și decizii de moment. În teorie totul e clar și simplu în relația cu timpul, cu oamenii sau cu copiii. În realitate viața e plină de nuanțe și în fiecare clipă luăm o decizie care schimbă cursul zilei [sau poate chiar al vieții].